Acasă..

Pînă cînd n-o să fiu la mine acasă(și cînd spun ”acasă”,mă refer acasă lîngă părinți,bunei și toate locurile dragi sufletului,acasă la nord,acasă la Chișcăreni,ACASĂ) , n-o să simt că e sărbătoare cu adevărat sau dă mă rog , că vin sărbătorile!! Ziua de ieri, a fost (probabil) una din cele mai aiurea zile de cînd am venit la Chișinău,asta pentru că pentru prima dată am simțit dorul de casă;dorul de cei dragi ce mă așteaptă acasă de săptămîni,luni întregi;dorul de unii prieteni care mi-au mai rămas acolo.N-am crezut nici-o secundă că voi vrea atît de mult acasă!Deși am pentru cine rămîne și aici,renunț..și într-un final plec acasă.Pentru că ACASĂ e ACASĂ!
*și daa ,piesa asta se potrivește exact cu starea mea de moment!! 

 http://www.youtube.com/watch?v=bORzlBW5QFU

Anticristul

Odata ce ai inceput sa te uiti la acest film, nu mai poti da inapoi. Scenele de nuditate explicita, de violenta extrema, de psihologie dusa la extrem sunt absolut socante.Lucru absolut firesc daca ma gandesc la creatorul sau, un regizor nordic, cu prea multe fobii, cu o prea mare antipatie fata de femei , un geniu absolut neinteles al cinematografiei mondiale. Intreaga pelicula este plina de simboluri si metafore. Nimic nu este intamplator, existand scene horror de-a dreptul care se transforma in imagini comice prin grotescul lor.Filmul este un tribut adus lui Tarkovsky, o capodopera incarcata de simboluri si de un nivel artististic al imaginii absolut incredibil. Nu e usor de inteles, dupa cum nu e usor nici de privit.

   Arta nu include doar frumosul si doar pentru ca o opera de arta, fie ea literara, plastica sau cinematografica nu promoveaza frumosul, nu inseamna ca este un esec. Odata cu modernismul apare si uratul ca sursa de inspiratie pentru marii artisti, idee promovata si de Lars von Trier in acest film, dar dusa mai departe pana depaseste limitele normalului asa cum il percepem majoritatea dintre noi in ziua de azi. Uratul e o ramura a esteticii, utilizat de obicei impreuna cu frumosul pentru a-l sublinia, pentru a-l pune in evidenta. In Antichrist acesta este personajul principal care evolueaza pe parcursul filmului pana la grotesc, ajungand intr-un punct in care te face sa te intrebi daca mai exista ceva dincolo, daca se poate mai mult de atat. Si nu, nu tot ceea ce este urat este arta, cum nu tot ceea ce e frumos este aprecial in acest fel. Folosirea simbolisticii, a imaginilor in loc de cuvinte ca mod de expunere al trairilor, sau pur si simplu constructia conflictului interior si evolutia personajelor fac din acest film o opera de arta in opinia mea.

    Pe parcursul filmului tot am vrut sa-l opresc , dar am zis hai ca ma uit sa vad ce se mai intampla,cu se se va sfirsi si blabla bla.Daa,am privit intreg filmul(desi asta s-a intimplat la o bucata de noapte,undeva ora 4,singura in camera-awesome):D 

    Iti trebuie doar putina atentie si putin creier sa poti intelege filmul....daca pierzi unele faze te poti uita degeaba....asta e o capodopera...daca te uiti si iti raman imprimate in memorie fazele "ne-ortodoxe" din film , atunci pierzi tema filmului.Privid filmul dat ai o senzatie de frica,caldura infernala,plus si citeva simtome de dureri de cap.Off!!

    Ăsta nu e un film ce se vizioneaza si atat, e un film ce trebuie inteles. Și daca ai dorinta,il ințelegi. Eu una cit de cit l-am inteles,mi-a placut..deci da,ma puteti considera nebuna..probabil asa si este!!

   In fine, nici nustiu daca ar trebui sal recomand sau nu!!

Confuză...

Stare.Simt nevoia sa vorbesc.Sa vorbesc cu cineva.As vrea ca cineva sa ma asculte.Sa spun ce am simtit si ce simt.Simt nevoia sa vorbesc despre unele episoade din viata mea.Episoade cu care ma mandresc.Sau poate nu ma mandresc.Nici eu nu mai stiu.Total confuza.Nevoie de a vorbi.Live.Face to face.Habar nu am.Simt si atat.Vreau sa vorbesc despre acele momente..nici nu mai stiu despre care momente.Sunt atat de multe.Momente cand am fost furioasa,nervoasa,rea,orgolioasa.incapatinata.Momente in care in sufletul meu,florile bunatatii s-au vestejit si au fost inlocuite cu mucegai.Momente in care am fost cuprinsa de sentimentul profund al dezamagirii.Momente in care nu mai puteam respira de fericire.Simt nevoia de a impartasi toate momentele traite in ultimul an.Momente cand am simtit cu adevarat ca iubesc si ca sunt iubita.Cu tot cu dezamagiri.Simt nevoia de a vorbi,dar nu pot.Nu pot vorbi.Cel putin nu cu oricine.E nevoie de o persoana mai speciala.Opersoana care sa ma creada si sa ma inteleaga.Simt nevoia de a fi ascultata.Asa cum a fost odata.Sa fiu ascultata de un alt El. O persoana care sa-mi spuna cum mi-o spunea si el deseori ”Don't worry.Relax.Totul va fi bine.Promit".Unde e prietena?!Unde e prietenul?!De ce au fugit toti?!De ce fugi si tu?Nimeni nu mai e.S-au ratacit cu totii in desertul mintilor manipulate.Cui sa-i spun ca nu regret nimic de cele intimplate?!Sau poate regret.Nustiu.Din nou confuza.Nu mai stiu nici eu.Nu ma mai cunosc.Nu va mai cunosc.Ma simt obosita.Dar n-am de gind sa pun arma jos.Mai pot lupta.Mai pot lupta cu mine insami.Mai pot lupta cu voi.Lupt. Eu inving in aceasta lupta.Nimic nu e inutil.Nu mai exista prietenie.La urma urmei,la naiba,traiesc awesome si fara de.Niciodata n-am crezut in oameni.Si niciodata nu voi crede.Stiu.Ma considerati o nebuna pentru simplu fapt ca urasc oamenii.Urasc tot ce misca.Dar,cu toate astea urasc sa nu fiu ascultata.Urasc sa urasc.Probabil aici e limita.Probabil sfirsitul e util.Poate un astfel de sfirsit va fi nefericirea mea.Dar fericirea altora.Nu mai intelegi pe nimeni,nu te mai intelege nimeni.Te simti in plus intr-un oras fara oameni.Intr-o lume nebuna,nebuna de tot.Acest gol a umplut paharul.Acum amintirile-mi hranesc sufletul.Nu.Uitasem.Eu n-am suflet.Deci,de ce sa vorbeasca X cu cea fara de suflet.Da.E vina mea.Doar a mea.Am ajuns in punctul extrem al extremitatii.Am obosit.Imi ridic un zid in fata.Ochii nu doresc sa vada urita realitate.Mi-a fost usor pina mi-a devenit prea greu.Zidul se inalta.Iar rabdarea mea se stinge... E doar o stare!!

Ai grijă în cine te încrezi!

Suntem oameni, zilnic ne învârtim printre oameni. Şi zilnic vedem falsitatea din jurul nostru. Unde mulţi se ascund după deget, având impresia că nu îi vede nimeni. Totuşi avem darul de a vedea mai mult decât trupul unui om. Putem vedea în sufletul lui şi ce gândeşte un om. Trebuie doar să ne fixăm privirea pe el.

Ei bine de ce omul? Pentru că este cea mai înţeleptă fiinţă de pe planetă. Am învăţat multe despre oameni de alungul anilor, sunt atât de grăbiţi în goana lor după succes încât nici nu îşi dau seama câte răni cauzează celor care ţin la ei cu adăvarat. Cu toţi cred că un prieten nou este bine venit, dar deschideţi ochii bine înainte să vă încredeţi în aceste persoane, care se aproprie de tine doar dintr-un motiv. Pot spune că sunt dezgustat de falsitatea pe care am întâlnit-o în ultimi trei ani. Nu contează persoanele, situaţia,ci faptul că oamenii falşi există.

Totuşi nu sunt suparată pe nimeni, nu urăsc pe nimeni. Prefer să mă concentrez atenţia asupra lucrurilor frumoase din viaţa mea. Însă, nu pot rămâne indiferent la falsitatea care mă înconjoară zi de zi.

Poate nu cunoaştem adevărul din noi, neavând răspunsuri, încercam să ne definim pe noi. Uneori această definiţie nu este întocmai bună, altfel se poate crea falsitatea. Alţii şi-o creează singuri cu diferite scopuri de a profita. Ne minţim unii pe alţii, fără să ne dă seama că de fapt ne minţim singuri, trăind într-o lume “fictivă”.

Chiar şi în preajma sărbătorilor cu toţii pretind că încearcă să fii mai buni, să dăruiască…să îşi spele păcatele pe care le-au comis în timpul anului. Încercând să te convingă că ei nu ar fi putut face nimic rău…că sunt de fapt nişte mieluşei… Suntem înconjuraţi de falsitate şi nu mai poţi avea încredere în nimeni…pentru că în orice moment acea persoană care ţi-a intrat sub piele îşi poate arăta adevărata faţă şi nu o să ai decât de suferit…Nu este bine nici să păstrezi distanţa faţă de toţi, dar întotdeauna fii precaut cu ceea ce zici.

Putem vedea într-un prieten lucruri bune la început, aflând pe urmă că totul era o iluzie sau putem vedea lucruri neinteresante la el, pe parcurs omitem lucruri valoroase. Cu toate acestea nu ne putem da seama la început şi când ne dăm seama suntem dezamăgiţi, totuşi trebuie să fim precauţi. Dar ştiţi, mai devreme sau mai târziu, cineva o să aibă de suferit cu siguranţa, vedeţi voi persoanele false sunt deja prea încărcate cu răutate…şi uneori ajung să uite să-şi mai ascundă partea asta de ceilalţi, să se dea de gol şi să-şi facă gafele vizibile.

La un moment dat, după o perioadă mai scurtă sau mai lungă trebuie să spuneţi STOP unei asemenea prietenii. Fiecare este conştient de ceea ce face…şi întotdeauna trebuie să fii mai rezervat în ceea ce priveşte persoanele pe care le alegi să-ţi fie aproape.

Şi aici nu e vorba doar de prieteni, ci chiar şi de necunoscutul din jur care ne poate provoca rău. Întrebarea mea este: Unde vom ajunge cu acest lucru? Vom ajunge să trăim într-o lume total paralelă faţă de realitate, vom reuşi să ne păstrăm încrederea în oameni? Vom putea fi împliniţi? Ce vom realiza cu aceste lucruri?

Vom mai avea parte de iubire şi multe alte emotii, sentimente? Sau acestea se vor spulbera.

Ai grijă în cine te încrezi!

Cei mai frumoși ani-anii de liceu!!

 Se spune că cei mai frumoși ani sunt anii de liceu.Într-adevăr așa este,m-am convins de acest lucru,căci timp de 3 ani de zile am avut ocazia să simt plăcerea clipelor minunate petrecute în liceu.Și dacă tot sunt numiți ”cei mai frumoși ani” merită trăiți din plin,dar pentru ai trăi din plin e nevoie ca să știi a vorbi limba liceului!!
         Timp de 3 ani,liceul devine paradisul unde îți petreci cea mai pare parte din adolescență,doar în perioada anilor de liceu se începe marea ”aventură”.Liceul pentru mine a fost locul unde am trăit prima dragoste,prima dezamăgire;unde am întîlnit oameni noi,mi-am făcut prieteni noi.Liceul e locul unde fuga de la ore era cel mai minunat lucru de făcut,locul în care o notă mică la teză era un capăt de țară,locul unde încet,încet m-am format ca personalitate,fără ca să observ;locul în care pe lîngă multele obiecte am avut posibilitatea împreună cu colegii mei să facem nebunii la care probabil nu ne-am fi putut gîndi vreodată.

  Anii de liceu nu se pot compara cu nimic în această lume.Sunt atîtea lucruri interesante,oameni dragi,momente de neuitat ce se petrec în timpul liceului,încât nici nu-ți mai vine să pleci vreodată de acolo.Păcat că totul e trecător în lume și păcat e că totul va rămîne la un moment dat doar o amintire plăcută.
  Parcă mai ieri am pășit pe o nouă treaptă-treapta liceului...și îmi imaginam că în aceşti ani nu voi face altceva decât mă voi distra şi voi învăţa. Dar au fost mult mai multe… fuga de la ore, acele multe viroze respiratorii, prea cunoscuta foame, prea rîvnita chifla de 5 lei, zgomotele dese de caiete scăpate pe jos în timpul lucrărilor, orele când eram somnoroşi, când toţi colegii ne plictiseau şi când profesorii chiar nu înţelegeau că avem nevoie de o pauză de 45 de minute, conflictele cu profesorii şi colegii, “furatul” temelor, lacrimile vărsate pentru o medie mai mare,vestita scuză că ”mi-am uitat caiețelul acasă”,deși uneori chiar se întimpla să-l uiți neintenționat, ,o notă mai mică prin catalog ce ţine strâns de mână o absenţă, nervi profesorilor, râsetele şi şuşotelile din timpul orelor și multe,multe alte peripeții…
  Anii de liceu ne oferă momentul şi locul ideal unde putem să visăm, să dăm frâu liber fanteziilor, putem să ne revoltăm căci, de ce să nu recunoaştem, devenim cu toţii aliaţii unui joc superb al legendei. O legendă ce îmbină tragedii, regrete, certuri împăcări, iubiri, aplauze, culori şi sentimente. Şi de ce să nu ne bucurăm de toate acestea? !.Presupun că îmi va fi dor enorm de liceu,dor de toate momentele fericite sau mai puțin fericite petrecute alături de profesori și alături de ”nebunii” mei colegi. Anii de liceu au fost,mai sunt încă și  mereu vor rămîne pentru mine cei mai frumoși ani.

Oameni...

....oameni pe care i-ai iubit, dar care nu te-au iubit;
oameni care te-au iubit, dar pe care n-ai putut să-i iubești;
oameni care au făcut să răsară soarele și oameni care au semănat furtuni,
oameni după care te-ai uitat lung atunci când ți-au întors spatele,
oameni cu care te-ai purtat copilărește și pe care i-ai pierdut,
oameni pe care nu-i mai vezi, nu-i mai ai, dar îi porți pretudindeni în suflet,
oameni de care ți-e dor și oameni cărora le lipsești,
oameni care ți-au întins mâna pentru a te ajuta și oameni care ți-au dat brânci,
oameni pe care i-ai rănit și pe care îi regreți,
oameni care ți-au arătat ce e iubirea, dar și oameni care te-au învățat ce înseamnă disprețul,
oameni care nu au putut fi înlocuiți și oameni care te-au înlocuit,
oameni care ți-au luat totul, dar și oameni care te-au făcut să simți că nu-ți trebuie mai mult.
Oameni.

În viața fiecărui om există și au existat toți acești oameni. Și mai există și acei oameni pe care nu i-au uitat și pe care nu-i vor uita niciodată...

Fă ceea ce simți că ar trebui să faci!!

Încetează să îţi mai înghiţi cuvintele. Încetează să îţi mai pese de ceea ce cred alți oameni. Poartă ceea ce vrei. Spune ce vrei. Ascultă muzica pe care doreşti să o asculţi. Dă-o la maxim şi dansează. Du-te la o plimbare la miezul nopții și uită că ai școală a doua zi. Nu mai aștepta ziua de vineri. Trăieşte acum. Fă-o acum. Asumă-ţi riscuri. Spune secrete. Această viață este a ta. Când ai de gând să realizezi că poți să faci ce vrei?

"Spui ca iubesti ploaia dar folosesti umbrela ca sa poti merge sub ea. Spui ca iubesti soarele dar cauti umbra atunci cand straluceste. Spui ca iubesti vantul dar cand bate, inchizi geamurile. De aceea imi este teama cand imi spui ca ma iubesti." - Bob Marley.

Spunem ca iubim multe lucruri, dar intotdeauna este usor sa spui si mai greu sa o arati. Intotdeauna, faptele spun mai multe decat vorbele.Vorbele sunt ceea ce auzim, dar faptele reprezinta ceea ce simtim. Degeaba spui daca nu faci, degeaba faci daca nu arati. Spui ca iubesti natura, dar ai incercat vreodata sa o imbratisezi? sa o ingrijesti? sa o simti?; Spui ca iubesti viata. O traiesti asa cum trebuie traita? Iti dedici momentele din viata ta persoanelor potrivite? Faci ceea ce trebuie la momentul potrivit? Nu, fiindca cu totii gresim. Se spune ca experienta ajuta in a te perfectiona, dar totodata, se spune ca nimeni nu este perfect. Te zbati cu atata ardoare sa obtii ceva. O faci pentru tine sau pentru a demonstra altora cat de bun esti ?
Cand vrei sa faci o fapta buna. O faci pentru linistea ta sufleteasca sau pentru aparentele care continua sa insele?
Cand bate vantul, de ce i te impotrivesti si ii inchizi singura poarta prin care iti poate patrunde in corp, oferindu-ti o parte din viata, pe care inconstient, o eviti cu atata nepasare?
Indraznesti sa spui ca viata este nedreapta, dar cat de drept ai fost tu cu ea?
Ea ti-a oferit, ti-a aratat ce inseamna binele si ce inseamna raul, ti-a pus in palma totul pentru ca, la urma, sa le poti separa, sa le diferentiezi, si in final, sa alegi.
Daca omul a devenit ceea ce este in prezent, cu ce poti invinui viata?
Nu te mai plange si, nu in ultimul rand, nu-ti pierde speranta! Astazi ti-a mers prost. Bun! Tot raul spre bine!

Simt un mare gol în inima mea, simt că nimeni nu mă mai înţelege şi că viaţa nu mai are pic de farmec.. Văd totul cu ochii sfâşiaţi de tristeţe şi amărăciune, cum oamenii pleacă de lângă mine atunci când mă aşez pe bancă şi cum sunt arătată cu degetul. Nimeni nu îmi mai este alături acum şi mă simt ca ultimul om de pe pământ. Viaţa mea e un eşec total. Am început să mă urăsc însămi pe mine, pentru că am ajuns să mă dezamăgesc de una singură, să fiu antipatică tuturor şi mai ales...să nu am pe nimeni care să mă sprijine.

Tăcerea și orgoliul...

Astăzi vreau să vorbesc despre tăcere. Nimic nu îndepărtează oamenii mai mult decât lipsa de comunicare şi, cu toate acestea, din orgoliu de cele mai multe ori alegem să tăcem. La începutul unei relaţii, de exemplu, vorbiţi în fiecare zi, vă înţelegeţi de minune, vă sfârşiţi propoziţiile unul altuia, iar apoi vine momentul în care niciunul dintre voi nu mai spune nimic. De cele mai multe ori asta se întâmplă fără motiv… sau motivul este că începeţi să vă implicaţi şi vă este amândurora teamă de asta. Tu aştepţi să te caute el, el aşteaptă să-l cauţi tu. Atunci când nu prea îţi pasă de cineva e mult mai uşor să laşi de la tine, să-l cauţi tu pe celălalt şi să începi o conversaţie, să fii tu înseţi. Dar în mod paradoxal, atunci când îţi pasă de o persoană şi te învârti ca un leu în cuşcă pentru că arzi de nerăbdare să vorbeşti cu el/ea, preferi să taci. Vrei să facă celălalt primul pas, să vezi că-i pasă…şi mai ales să nu arăţi cât de mult îţi pasă ţie. Simţi că dacă laşi de la tine ai părea mai slab şi i-ai permite să te domine, ai rămâne gol în faţa lui şi s-ar uita nestingherit în sufletul tău, în timpul ce el e îmbrăcat până în gât. Aşa că preferi să nu spui nimic, dar să îi verifici în schimb profilul de Fb,Odn .. , să te uiţi la telefon din 5 în 5 minute şi să faci toate lucrurile pe dos pentru că gândul e în altă parte. Nu poţi să te concentrezi la nimic, eşti irascibil şi nu ştii de ce. Apropo, e dovedit ştiinţific (:D) că atunci când eşti supărat “fără motiv”, de cele mai multe ori ţi-e dor de cineva. Aşa că lasă orgoliul şi sună!
 Nu înţeleg de ce noi, oamenii, avem tendinţa de a face lucrurile atât de complicate. Aş vrea să cunosc pe cineva care să vină la mine să să-mi spună: “Bună! Mă numesc X, îmi place ciocolata, culoarea albastru şi mă gândesc la tine în fiecare zi.” Ar fi mult mai simplu dacă nu ne-ar mai fi teamă să nu fim respinşi şi ne-am permite să riscăm. Până la urmă ce riscăm? Riscăm să fim fericiţi, că de pierdut…nu avem nimic.  Ne e teamă că o să ne fie rănit orgoliul, dar asta e nimic în comparaţie cu fericirea pe care  poate că o lăsăm să treacă pe lângă noi.

O doză de sarcasm...

Observ cu dezamăgire că lucrurile de calitate sunt aruncate deoparte într-un colț uitat și sunt înlocuite cu prost gust și kitsch din belșug.
Un ceva din mulțimea de lucruri înlocuite cu cele mai oribile kitsch-uri este muzica. Eu nu pot numi chestia asta care ne răsună azi din difuzoare muzică. Pentru că nu e. “Chestia” respectivă înseamnă ori prea mult zgomot, ori același ritm stresant cu versuri care mai de care mai penibile. 
“Toate femeile pleacă,
La Londra, Milano, Paris” – hai nu, serios?!
“Ne mințim k la meteo,
O fi soare, da’ nu-l văd io!” – Andra, pe bune? Și tu?
“Dragostea se face-n minin doi,
E secret – rămâne între noi.” – jalnic!
“M-a tot sunat, m-a tot sunat,
M-a sunat de-atâtea ori de m-a luat de cap…” – sărăcuța!
..și fuck...ce poate fi oare mult mai jalnic decît manelele?! :D
 *Da, sunt nu ironică, ci foarte ironică. Pentru că nu se poate să ieși în față cu asemenea versuri și să mai fi și aclamat. Mulțumesc,Doamne că încă mai sunt câțiva oameni care pun preț pe această calitate la care țin eu >>>îi poți număra pe degete:Voltaj,Holograf,Direcția 5,Gîndul mîței,LP,Skillet,Scorpions,Metallica..chiar și Eminem---toți ăștia cîntă viața prin versurile lor(eu asta ador,pentru că uneori chiar mă regăsesc în versurile lor geniale,pline de sens)..și ar mai fi ei acolo cîțiva,dar..dar...dar nu i-am menționat din simplul motiv că momentan, se află în aceeași baltă de mediocritate ca și restul. *Eu știu că muzica adevărată are un mesaj de transmis, atât prin versuri, cât și prin linia melodică. Dacă nu ți se zbârlește părul când o asculți nu e muzică! Dacă versurile nu au logică, toată melodia e o nulitate.

Cum ar fi fost,dacă...?!

Cum ar fi fost dacă astăzi nu aș fi plecat cu 8 minute mai târziu? Ce s-ar fi întâmplat dacă plecam mai devreme sau poate mult mai târziu?
Cum ar fi fost dacă aș fi tăcut sau cum ar fost dacă aș fi spus tot ce mi-a trecut prin gând?
Cum ar fi fost dacă nu ar fi țipat? Dacă nu aș fi țipat?
Cum ar fi fost dacă nu mă grăbeam?

“Cum ar fi fost dacă?” – cât de mult te roade întrebarea asta… și cât de mult ajunge să te obosească uneori.

Te-ai gândit vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă astăzi nu pierdeai autobuzul sautroleibuzul? Oare ziua ta s-ar fi desfășurat la fel?
Te-a frământat vreodată gândul că ai spus ceva nepotrivit? Te-ai gândit ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi tăcut sau dacă ai fi spus ce trebuie?
Te-ai gândit vreodată de ce planurile pe care le-ai organizat cu atâta precizie au luat deodată o întorsătură atât de neașteptată? Te-ai gândit cum ar fi mers totul dacă lucrurile evoluau exact așa cum ai plănuit?
Te-ai gândit și de ce anumiți oameni au apărut în viața ta mult mai târziu decât sperai? Ai continuat chiar să te întrebi de ce acum și nu atunci când îți doreai? Oare viața ta ar fi avut altă traiectorie?
Te-ai întrebat vreodată de ce viața este atât de zgârcită și de nedreaptă uneori? De ce ne scoate în cale oameni pe care îi iubim doar pentru a-i lua mai târziu de lângă noi? Sau de ce ne scoate în cale oameni care ne rănesc profund, care ne fură vise, ne răpesc încrederea și ne iau speranța? Care e rolul lor?

Recunoaște. Te-ai gândit! Cel puțin o dată ai făcut-o.
Ți-ai dat vreodată un răspuns?

Când lucrurile se petrec altfel decât ne așteptăm sau altfel decât ne facem planul spunem că avem ghinion și încheiem cu concluzia scurtă că “Așa a fost să fie…”
Da. Exact acesta este răspunsul la toate aceste întrebări lungi.
Așa a fost să fie…

Păreri...

Uite acum e momentul..demult vroiam chiar să spun asta..(nustiu care e rostul intrebarii,dar eu o sa spun ceea ce eu cred)...Deci..*.in primul rind ma enerveza chestiile cu musi-pusi..adica cind fetele scriu pe la comentarii ”waa,ce frumoasa esti”,”scumpa mea”,frumoasa mea,te iubesc scumpa,corect bby,te ador,”scumpo,esti frumoasa(desi adevarul poate e altul :D),„liubimaia maya”(care nax# lyubimaia,cum naiba poți să-i spui așa unei fete,singură fiind fată?!!),”,,,,,nuștiu,dar pe mine mă irită așa ceva...acele fete poate nici nu se cunosc personal dar așa se comenteaza între ele,dar cui ii trebu scremutul ista,fățărnicia asta,niș nuștiu cum să-i mai spun:)))pe net toti is prieteni,iubiți,surori,bratani(mdaaa și cînd mai vad și comentarii de genu: bro esti o dulce sau ceva de genu...la naiba,da și ai gustat-o cumva?!.off...),dar in viata reala se vorbesc pe la spate de se prapadesc!!De aici spun:ia la asta shi-i proasta,ia la asta niș nu s-o pieptănat azi,i-au și păr unsuros are..sau cand o mai vad si pe asta mă atăc,s-o îmbracat fix ca o oaie...sau...ce ma enerveaza asta pe mine,se bagă pisti tăt..sau,sau...ș.a.m.d...dar dăă,în ciuda oricărui fapt se continuă a comenta(frumos)!!Fim serioși,scremutu,amăjeala asta pe net nu-i deloc normal...eu una urăsc așa ceva!!!Îi socot pe astfel de oameni falși!! 
**În al 2-lea rînd mă irită toate persoanele care în loc de ”C” scriu ”K”(ke faki?ke ferikire..șamd:D:D...când văd așa ceva simt că ceva e-neregulă și e nevoie de o ”plimbare” pînă la WC :D:D)..dar in fine...Dumnezeu cu dînșii :D:D 
***In al 3-lea rînd pot spune că mă enervează și genul de băieți(specific lor mai mult) care deși știe că nu te cunoaște ..sau nu-i raspunzi la mesaje,așa scrie încontinuu :D și la asta mai adaugă și dezmierdări de astea de 2 bani (dulceata,babalushu,dotzea,puisor(hai poate gainușă nna?! :D) fuu...detest asta :)) 
P.S. la tot ce am scris aici,m-am referit mai mult la ceea ce ține de odnoklassniki..facebook...dar chiar și ask (aici se cultivă cel mai mult prostia) ...
pps--->ahh daaa,pentru greșelile gramaticale scuzați(asta numai dacă sunt)..că doar am scris repede,cu o viteză cosmică :D:D

...stare...

Mi-am dat seama ca acel om , pe care il asteptam de atata timp ,uitase de multa vreme sa se mai gandeasca la ceea ce eram candva pentru el.Mi-am dat seama prea tarziu , dupa lungi conversatii pana noaptea tarziu , dupa certuri si discutii pentru care varsam atatea lacrimi.Era mult mai simplu sa spuna cuvinte urate , sa jigneasca , decat sa recunoasca ca am fost asa cum trebuia sa fiu , sora ;prietena; iubita.Ramanand cu cei pe care nu prea ii simpatiza in trecut ,imi dadeam seama pe zi ce trece ca ceva se schimba ,ca pare sa fie altul decat cel pe care eu il stiam , altul decat cel care imi zicea zi de zi "buna dimineata " ,altul decat cel care ma imbratisa si ma saruta .Il pierdusem pentru totdeauna , stiu asta .Defapt ?! Eu nu am pierdut "nimic" ,tinand cont de lunile in care ma rugam ca totul sa redevina la normal , el a pierdut ; a dat cu piciorul la tot ce iubeam ,tot ce simteam .Spunandu-mi "sper sa gasesti pe cineva mai bun", imi dadeam seama ca ...poate nu isi doreste din tot sufletul sa plec din viata lui , ci mai degraba vorbea orgoliul din el.Nici in ultima clipa nu a putut sa recunoasca ceea ce am fost si probabil si el voia sa mai fiu .Iar eu ?Asa cum am batut la aceeasi usa , fara ca nimeni sa-mi deschida ; asa si aceeasi persoana care nu a facut nimic , va reveni la usa mea,iar eu ? Eu nici nu stiu ce as face , pentru ca lucrul asta nu s-a intamplat atata timp ,nu se va mai intampla niciodata ! .