Simt un mare gol în inima mea, simt că nimeni nu mă mai înţelege şi că viaţa nu mai are pic de farmec.. Văd totul cu ochii sfâşiaţi de tristeţe şi amărăciune, cum oamenii pleacă de lângă mine atunci când mă aşez pe bancă şi cum sunt arătată cu degetul. Nimeni nu îmi mai este alături acum şi mă simt ca ultimul om de pe pământ. Viaţa mea e un eşec total. Am început să mă urăsc însămi pe mine, pentru că am ajuns să mă dezamăgesc de una singură, să fiu antipatică tuturor şi mai ales...să nu am pe nimeni care să mă sprijine.