Omul a
fost creat pentru a convietui intr-o comunitate, alaturi de alti oameni si in
acest scop el este indiscutabil legat si afectat de relatiile ce se stabilesc
intre cei deopotriva cu el. Socieatea in care acesta isi desfasoara activitatea
ii ofera sau mai bine zis trebuie sa-i ofere cadrul propice de manifestare a
personalitatii cit si aprecierea muncii pe care o face, bineinteles, intr-un
scop benefic. Lumea in care traim este importanta nu numai in ideea ca este
spatiul in care vietuim, ea trebuie sa exprime dorinta noastra de a progresa si
de a urca pe scara umanitatii. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea
efortului si a gindirii umane sunt adolescenti de azi, oamenii de maine.
Adolescentul
este copilul-adult ce cauta senzatii si emotii puternice. El incearca sa
depaseasca limitele pe care adulti le impun, adeseori tocmai din dorinta de a
nu se supune lor, caci ideea e sa traiesti cat mai diferit si mai presus de
ceilalti. Experienta propie este dovada ceea mai puternica si mai
convingatoare, care tine loc de intrebarile fara raspuns la care adulti, in
general, nu se sinchisesc sa caute solutii. Tanarul adolescent simte insa si
dorinta de-a se retrage in sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus
de vointa. Aceste momente sunt mai intense decat escapadele dese din cotidian.
Ele presupun lupta intre diferitele emotii ce-l incearca, momemte de rascruce
in conturarea modului de a gandi si de a actiona.
Relatiile
cu cei din jurul sau sunt in mare parte rezultate ale educatiei insusite in
copilarie si nu depind foarte mult, asa cum se crede, de calitatea de
adolescent. Este drept ca tineri sunt impulsivi si usor influentabili, dar
valoarea lor consta in puterea de a diferentia binele de rau si de a se corecta
atunci cand au gresit; acest lucru este posibil doar in contextul unei bune
educatii morale insuflate de familie.
Parinti
se dovedesc de multe ori a fi fara rabdare si refuza sa-i asculte si ce-i mai
important sa-i inteleaga. Frica de a comunica cu cei carora le datoreaza viata
poate fi in egala masura atribuita si tinerilor. La prima confruntare de opinii
legaturile cu familia tind sa se raceasca si se distanteaza, ca mai tarziu sa
dea friu liber unor emotii si dorinte fata de niste oameni mai mult sau mai
putin interesati sa valorifice frustrarea lor.
Pe
fondul unor astfel de probleme parintii inceteaza sa mai fie modelele ideale
din copilarie. Afectivitatea copiilor lor este acumulata astfel pentru prieteni,
care sunt adesea alesi intamplator. Relatiile cu acestia sunt intense si
profunde. Simpatia si admiratia capata forme si trasaturi asemanatoarea cu ale
dragostei, sentiment foarte stimulator pentru adolescenti, caci el presupune
daruire, apropiere si impartasire a dorintelor, visurilor. Prietenii adevarati sunt
conditia necesara “implinirii” unui adolescent. Scopul lor e sa-si
impartaseasca unul altuia experientele si sa gaseasca un echilibru permanent in
cel in care are incredere si speranta ca va gasi raspunsul la intrebarile ce-l
framanta. Ideea e sa gasesti completarea lipsurilor pe care le ai si nici de
cum imitare; in acest caz nu se mai poate vorbi despre prietenie ci despre un
sentiment de inferioritate. Uneori “edificiul” este mult prea
fragil si se destrama vizibil sub influenta invidiei si a tradarii sau doar
pentru ca prietenul respectiv “nu mai prezinta interes”. Insa exista si un alt
gen de prieteni a caror influenta te marcheaza negativ. Naivitatea, poate chiar
dorinta de-a parea altcineva in ochii celorlalti, plaseaza adolescentul intr-un
anturaj dubios de care este greu sa te desprinzi mai tarziu.
Societatea
secolului nostru pune un accent mare pe aceste probleme. Manifestarile negative
sunt trecatoare insa au urmari grave. Adolescentul este, fara sa fie un copil,
in formare din toate punctele de vedere. Corpul suporta ultimele schimbari de
definire, iar caracterul se cristalizeaza ca urmare a influentelor din exterior
si a educatiei.
Adolescenta,
desi este o perioada tulbure si plina de framantari, reprezinta varsta
inteligentei nonconformiste, a marii sinceritati. Imaginatia, puterea de
creatie si perspicacitatea ating forme maxime. Idealurile de viata si
pregatirea profesionala incep sa capete contur si dispar in mod evident
pasiunile vechi din copilarie, si de ce nu chiar interesul pentru
scoala.Problema orientarii profesionale se pune diferit in functie de
capacitatile intelectuale ale tanarului si de dorinta profilarii pe un anumit
domeniu de activitate. Pentru unii tineri viitorul profesional este un subiect
central, clar si in acest scop ei acorda un interes deosebit materiilor scolare
corelate cu viitoarea profesie. Un alt gen de tineri adolescenti nu au fixata o
profesie anume sau sunt influentati de parinti si apropiati. Pentru ceilalti
viitorul nu este proiectat in nici un fel.
Odata
cu perioada adolescentei se termina si prima mare etapa a vietii omului, etapa
de crestere si de formare a personalitatii si conduitei. O etapa de mare
sensibilitate morala, o perioada de romantism si spontaneietate, de
poezie-adolescenta,o perioada fantastica a vietii,pe cit de complicata,pe atat
de frumoasa!!