Familia este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltăm şi la rândul nostru
ne formăm o altă familie. Este locul unde găsim înţelegere, linişte şi soluţii
la problemele care ne frământă, cu
condiţia că în familie să existe respect, iubire și nu în ultimul rând
comunicare, care ar fi chiar cea mai importantă.
Mulți se-ntreabă, dacă există "reţete"
ale fericirii în familie și uite că da, există. Cea mai bună și eficientă
rețetă a unei familii fericite este comunicarea, atît dintre soț și soție,
părinți și copii, cît și dintre bunici și copii, dar și dintre frați, iar
îngredientul esențial al acesteia fiind ascultarea adevărată. După cum spunea
Covey, ”comunicarea este simplă, instantă și eficientă” , ea poate face o
familie mai sănătoasă și mai unită, de nedespărțit.
Comunicarea în
familie este dorită şi invocată de majoritatea persoanelor. Dar cum se poate
realiza comunicarea autentică?! A comunica înseamnă a pune în cuvinte aspecte
care ţin nu doar de acţiuni, ci mai ales a vorbi despre trăiri, emoţii,
aşteptări, dorinţe, nemulţumiri, dezamăgiri. Asta înseamnă că în familie
trebuie de vorbit nu doar despre ce am mai făcut, ce fac copiii, ce mâncăm, ce
mai cumpărăm, ci mai ales despre ce ne place sau nu ne place, ce ne supără...Tot
a comunica în mod autentic înseamnă a asculta ce spune celălalt, a avea răbdare
să îi dăm fiecăruia posibilitatea de a-şi exprima până la capăt opinia. În
măsura în care aceste condiţii sunt îndeplinite, comunicarea în familie are
şanse de reuşită. Asta înseamnă că membrii familiei vor şi pot să vorbească
deschis despre ceea ce gândesc şi mai ales despre ceea ce simt. Astfel poți sta
faţă în faţă cu emoţiile şi sentimentele fiecăruia, ceea ce conduce la formarea
unor relaţii familiale bazate pe încredere, iubire şi respect.
Comunicarea nu înseamnă doar cuvinte, însă de cele
mai multe ori, puterea lor este extrem de mare. Când ne întâlnim cu o situație
problematică spunem de cele mai multe ori: Comnicarea este soluția!
Și-ntradevăr, când vine vorba despre problemele noastre inter-personale,
comunicarea pare a fi soluția în majoritatea cazurilor. Comunicarea eficientă
ne permite să îi înțelegem mai bine pe ceilalți, să ne facem noi înșine
înțeleși, să găsim metode și căi de rezolvarea a confilctelor, fie în
societate, fie în familie.
Pare simplu la prima vedere....Știm să vorbim de
când suntem mici! Am exersat arta ascultării, deci avem toate intrumentele necesare
comunicării. Și totuși, de câte ori auzim expresii de genu: Nu m-ai înțeles!;
Nu mă-nțelegi!; Tu auzi ce-am spus?
Oare unde se greșește?Oare ce ne lipsește? Ce
comunicăm cu mai multă ușurință, ideile sau emoțiile? Dacă la școală ne-a-nvățat
să comunicăm idei, cine ne învață să comunicăm emoții și sentimente? Deși intențiile părinților sunt bune, prin mesajele
lor ce țin de critică, amenințări, ei pot determina efectele contrării. Câteva
exemple ar fi: Ce leneș ești!Ești ca unchiul Ion (care este la închisoare ca de
exemplu)! Azi nu-ți dau voie să ieși la joacă! Ești un egosit! Nu ții cont de
nimic! Întârzii întotdeauna! Într-adevăr, copiii au nevoie de ccomunicare în
familie, dar nu în asemenea hal. Să ne imaginăm de data asta aceiași părinți,
dar care cântăresc mai întâi greutatea cuvintelor înainte de a le rosti: Știu
că vei face față! O să te ajut! Ai răbdare și te vei vindeca! Și ce dacă ai
greșit, data viitoare nu vei mai repeta greșeala!
De cele mai multe ori nu se conștientizează că un
copil are nevoie de un prieten şi dacă nu îl va găsi în familie, este foarte
probabil să îl caute în altă parte, fie se va lega cu cine nu trebuie, compania
fiind una răufăcătoare pentru sine, ceea ce-l poate duce spre distrugere.Așadar,
fiecare dintre părinţi ar trebui să se gândească cum să petreacă mai mult timp
alături de copilul său. Să ajungă să îi fie prieten, să comunice, să afle şi să
descopere împreună ceea ce îl face pe copil fericit.
Camil Peterescu spunea: Cuvântul este un mijloc perfect de comunicare, iar într-un final ajungem
cu toții la aceeași concluzie:
Trăim într-o societate în care mediul conversațional este
tot mai sărac, cu toate că auzim cuvântul "comunicare" la fiecare colț
de stradă. Îl auzim în familie în replici de genul: "se întampla așa,
pentru că nu exista comunicare", "mama și tata numai comunică",
”mama nu vrea să vorbească cu mine”, ”am încercat să comunic cu tata, dar nu
m-a ascultat”
De ce se ajunge la situațiile de acest gen? Din cauza că
ne urmărim propriile idei, din cauza calculatorului, telefonului, din cauza
televizorului, a radioului, prin care descoperim că mult prea mulți oameni își
petrec enorm de mult timp captând mesaje mecanice și, care nu-și găsesc timp să
facă schimb de mesaje ca niște ființe vii, iubitoare și afectuoase cu membrii
familiei. Acest lucru devine dureros pentru mulți dintre noi, așa cum ne place
să ascultăm, așa ne place și să fim ascultați, așa cum ne place să transmite
emoții, așa ne place și să primim emoții prin cuvinte.
(Și, pentru a reda cele spuse puțin mai sus, vă invit să
vizionați un mic filmuleț, ce redă foarte bine toate aceste idei)
În final, aș dori să spun: Comunicarea este simplă, instantă și eficientă, anume comunicarea
este cheia către o relație armonioasă într-o familie și societate, ea este
calea către fericire, către tot ce-ți dorești.
