Spațiu. Punct

cît am așteptat
aceste clipe
în care
pot sta
în liniștea nopții
la balconul casei
singuratice
privind neîncetat
luna
și stelele
cerul
și orizontul
eu să fiu doar
 un punct în spațiu
ce
în acest Univers mîrșav
 nu-și găsește locul

Experiența de-o vară

     Vara aceasta a fost una din cele mai tensionate, dar și una din cele mai frumoase și interesante veri pe care le-am mai avut vreodată, deoarece am avut norocul și posibilitatea de a lucra, coolabora cu mulți copii de diferite vîrste (7-18 ani), iar toate momentele petrecute alături de ei au fost pe măsura așteptărilor mele.

     Începînd cu data de 19 iunie 2015 și terminînd cu data de 28 august 2015 am lucrat, dar am și petrecut practica pedagogică la tabăra de odihnă ”Conceb-Speranța” din raionul Sîngerei, satul Rădoaia.

     La această tabără am avut ocazia și împuternicirea să am grijă de copii pe parcursul a 6 tururi (schimburi), avînd grijă de fiecare dată de detașamentul 1, iar copiii din detașament punîndu-și diferite nume de echipă, precum: Adrenaline, Hyperion, Bomba, Fluturașii și Amigo. În detașament am avut un număr cuprins între 20 și 32 de copii, fiind responsabilă de una singură.

     Pentru a fi clară caracteristica grupului de copii de care am avut parte, voi încerca pe scurt să caracterizez în baza metodei observației și comunicării, doar 3 grupuri din toate cele 6 de care am avut grijă: Adrenaline, Hyperion și Fluturașii.

     Adrenaline a fost un grup format din 20 de copilași, toți cuprinși cu vârste între 7-14 ani, dar totuși mai mulți fiind de 9-11 ani, cu aceștia fiind mai greu de interacționat emoțional de la bunul început. În primele zile am avut 2 băieți care plîngeau încontinuu pentru că dorul de mama era foarte și foarte mare, pentru că s-a despărțit pentru prima dată de casă și nu numai, dar și pentru că ei nu sunt obișnuiți cu un nou regim de viață, așa cum e acel al taberei, nu iubeau trezirea de dimineață, să facă ordine în cameră, să facă gimnastică, uneori unora nici mîncarea nu le plăceau, fiind obișnuiți să facă cu totul altceva acasă, astfel nimerind aici, s-au deprimat cîțiva din ăștia mai micuți, vrînd mai bine acasă să stea la calculator sau în fața televizorul sau chiar să stea pe șes cu bobocii, așa chiar după cum afirma unu copil ”vreau acasă, mai bine stau cu bobocii, decît să fac aici înviorarea”, iar eu trebuia să le explic cum e mai bine pentru ei și să-i motivez ca să le pară interesant timpul petrecut la tabără. Încercam mereu să vorbesc cu ei, să-i liniștesc,să mai uite puțin de rutina de acasă, să-i integrez în diverse jocuri și activități pentru a le fi cît mai interesant. În rest, acest grup de copii a fost unul unit, doreau să participe la activități precum Miss, Mister, Baba Hîrca, Erudit cafe ș.a.m.d, erau comunicabili, energici,plini de viață, dar totuși fetele din echipă fiind cu mult mai active decît băieții și chiar puțin mai responsabile, însă cînd era vorba de echipă, decideau toți împreună.

     Un alt grup de copii de care am avut grijă timp de 10 zile a fost ”Hyperion”, copii de 8-16 ani, pot spune că chiar destul de măricei. Aceștia încă de la bunul început s-au împrietenit între ei, aflînd că sunt din sate vecine, acest fapt constituind un imbold pentru ei de a se distra la tabără mai cu gust, mai interesant, mai frumos.

     Din prima zi, de la jocurile de cunoaștere am înțeles că sunt niște copii minunați, deștepți, inteligenți, nu de alta, dar toți copiii din turul 4 erau copii de profesoare, ceea ce și explică faptul că educația lor este una foarte bună. Chiar dacă erau copii de oameni învățați, nu arătau acest lucru, nu aveau ”aere” așa după cum ne-am așteptat împreună cu ceilalți educatori, dar se comportau ca niște copii obișnuiți, veniți la tabără ca să se odihnească cît mai eficient și interesant.

   Cu acest grup de copii nu am avut nicio problemă majoră, deși a fost cam greu să-i fac să înțeleagă faptul că au un regim sănătos și normal de viață și tot ce se face, se face doar spre binele lor...și, totuși pînă în a 3-4-a zi majoritatea a înțeles acest lucru. Era un grup prietenos, unit, dorind mereu să participe la toate concursurile, jocurile și activitățile programate. Am avut parte de fetițe brave care au participat și la miss și la concursul de talente, au cîntat și dansat, astfel arătîndu-și talentele, dar să nu uit și de un băiat mai brav decît toți ceilalți băieți, care mereu era în top, și ascultător era și peste tot participa, adică era foarte și foarte activ și asta nu în zadar, chiar a și primit diplomă de merit pentru cel mai activ copil din tabără, turul 4 din partea șefei direcției de învățămînt, Sîngerei, d-na Viorica Chisaru. Dar, cu toate astea, mă mîndresc cu întregul grup de copii, pentru că au fost chiar de apreciat din toate punctele de vedere, mai des așa copii.

     Și ultimul grup de copii, dar nu și cel din urmă, pe care urmează să-l caracterizez se numește ”Fluturașii”, copii-fluturași cuprinși cu vîrste între 8 și 16 ani. În linii generale copiii acestui detașament au fost foarte și foarte receptivi din toate punctele de vedere.S-au împrietenit între ei chiar din primele ore de cînd au pășit pragul taberei. Pe parcursul întregului tur, copiii au dat dovadă de ingeniozitate și mult talent, fiind destul de activi și participînd absolut la toate activitățile programate, a fost un grup destul de liniștit, înțelegător, prietenos și nu au creat probleme pe parcursul a 10 zile.  A fost un grup talentat și pe placul meu, reușind să mă împrietenesc aș din prima zi cu ei șii greu mi-a fost cînd m-am despărțit de ei, deoarece copiii din acest tur chiar mi-au fost foarte aproape de suflet.

    

Pe parcursul acestor zile am rămas foarte impresionată, am avut ce învăța de la ceilalți educatori, dar și de la directoarea taberei, D-na Natalia, care este profesoară de profesie, ceea ce reprezentat un mare plus pentru mine.  Deși de la bun început mi-a fost cam greu, cu greu m-am integrat în noul colectiv, apoi pe parcurs deja am simțit că suntem toți o familie mare și unită. În acest timp am încercat să intru în contact cu copiii, să-i cunosc mai bine și să mă împrietenesc cu ei, aflînd mai multe despre caracterul lor, despre temperamentul lor. Prin receptivitatea lor am încercat să-i observ pe fiecare în parte. Am încercat să discut cu absolut toți, să-i observ pe toți, am reușit să observ integrarea lor în grup și să le analizez relațiile de prietenie stabilite între ei.

În acest timp, am reușit să capăt o mare experiență cu copiii, am reușit chiar să-i îndrăgesc nespus pe fiecare în parte. Acum, am observat că și eu m-am schimbat foarte mult, devenind mai responsabilă din multe puncte de vedere, dar și-n ceea ce ține de caracter se simte o diferență.

       În urma acestei experiențe, am rămas doar cu gînduri și emoții pozitive, dar și cu cele mai frumoase și plăcute impresii. În această vară, nu doar că am muncit avînd grijă de copii, dar m-am și odihnit, avînd posibilitatea să duc un mod de viață sănătos de rînd cu restul copiilor. Dacă aș mai avea posibilitatea, aș mai sta cu astfel de copii minunați, deoarece chiar am reușit să mă împrietenesc cu toți copiii.  La finele fiecărui tur mi-a fost foarte greu să mă despart de copilașii mei dragi, deoarece am început să-i iubesc, chiar dacă unii mai erau și năzbîtioși. Sper că această mare experiență de vară, pe care am acumulat-o în cadrul practicii extracurriculare, petrecute la tabăra ”Conceb-Speranța” și cred că aceasta va fi contribui și la dezvoltarea mea profesională.