Confuză...

Stare.Simt nevoia sa vorbesc.Sa vorbesc cu cineva.As vrea ca cineva sa ma asculte.Sa spun ce am simtit si ce simt.Simt nevoia sa vorbesc despre unele episoade din viata mea.Episoade cu care ma mandresc.Sau poate nu ma mandresc.Nici eu nu mai stiu.Total confuza.Nevoie de a vorbi.Live.Face to face.Habar nu am.Simt si atat.Vreau sa vorbesc despre acele momente..nici nu mai stiu despre care momente.Sunt atat de multe.Momente cand am fost furioasa,nervoasa,rea,orgolioasa.incapatinata.Momente in care in sufletul meu,florile bunatatii s-au vestejit si au fost inlocuite cu mucegai.Momente in care am fost cuprinsa de sentimentul profund al dezamagirii.Momente in care nu mai puteam respira de fericire.Simt nevoia de a impartasi toate momentele traite in ultimul an.Momente cand am simtit cu adevarat ca iubesc si ca sunt iubita.Cu tot cu dezamagiri.Simt nevoia de a vorbi,dar nu pot.Nu pot vorbi.Cel putin nu cu oricine.E nevoie de o persoana mai speciala.Opersoana care sa ma creada si sa ma inteleaga.Simt nevoia de a fi ascultata.Asa cum a fost odata.Sa fiu ascultata de un alt El. O persoana care sa-mi spuna cum mi-o spunea si el deseori ”Don't worry.Relax.Totul va fi bine.Promit".Unde e prietena?!Unde e prietenul?!De ce au fugit toti?!De ce fugi si tu?Nimeni nu mai e.S-au ratacit cu totii in desertul mintilor manipulate.Cui sa-i spun ca nu regret nimic de cele intimplate?!Sau poate regret.Nustiu.Din nou confuza.Nu mai stiu nici eu.Nu ma mai cunosc.Nu va mai cunosc.Ma simt obosita.Dar n-am de gind sa pun arma jos.Mai pot lupta.Mai pot lupta cu mine insami.Mai pot lupta cu voi.Lupt. Eu inving in aceasta lupta.Nimic nu e inutil.Nu mai exista prietenie.La urma urmei,la naiba,traiesc awesome si fara de.Niciodata n-am crezut in oameni.Si niciodata nu voi crede.Stiu.Ma considerati o nebuna pentru simplu fapt ca urasc oamenii.Urasc tot ce misca.Dar,cu toate astea urasc sa nu fiu ascultata.Urasc sa urasc.Probabil aici e limita.Probabil sfirsitul e util.Poate un astfel de sfirsit va fi nefericirea mea.Dar fericirea altora.Nu mai intelegi pe nimeni,nu te mai intelege nimeni.Te simti in plus intr-un oras fara oameni.Intr-o lume nebuna,nebuna de tot.Acest gol a umplut paharul.Acum amintirile-mi hranesc sufletul.Nu.Uitasem.Eu n-am suflet.Deci,de ce sa vorbeasca X cu cea fara de suflet.Da.E vina mea.Doar a mea.Am ajuns in punctul extrem al extremitatii.Am obosit.Imi ridic un zid in fata.Ochii nu doresc sa vada urita realitate.Mi-a fost usor pina mi-a devenit prea greu.Zidul se inalta.Iar rabdarea mea se stinge... E doar o stare!!