A sosit timpul...

A sosit timpul să-mi schimb tapetul vechi, plin de găuri și murdar de timp de pe inimă și să îl înlocuiesc cu catifea.
A sosit timpul să înlocuiesc zilele de lână care îmi zgâriau sufletul cu zilele de cașmir care să mi-l atingă ușor și plăcut.
A sosit timpul să mă scutur de colbul amintirilor care mi-au încătușat inima prea multă vreme.
A sosit timpul să iert, să uit, să nu mai caut răspunsuri la

 întrebări la care nu s-a dorit a răspunde.
A sosit timpul să am mai mult timp pentru ceea ce îmi place mie.
A sosit timpul să privesc către cer și să mulțumesc pentru ce am. Nemulțumirilor le dau vacanță.
A sosit timpul pentru iubire, pentru speranță, pentru partea plină a paharului.
A sosit timpul pentru prieteni buni și pentru oameni demni de încredere.
A sosit timpul pentru respect, pentru demnitate, pentru conștiință.
A sosit timpul pentru mai multă căldură sufletească.
A sosit timpul pentru vindecare.

A sosit timpul pentru timp.

Imi fac bagajul....

Îmi fac bagajul. Am ales cea mai încăpătoare valiză și vreau să pun acolo toate nemulțumirile, toate neîmplinirile și toate regretele.
Vreau să împachetez binișor visele care au rămas doar vise, momentele în care m-am simțit respinsă și neînțeleasă și momentele în care am fost umilită și înfrântă.
Apoi vreau să ordonez într-un colț al valizei lacrimi, frustrări, temeri, indecizii și 

alegeri proaste.
M-apuc să-mi caut prin suflet toate neajunsurile, trădările, minciunile și ipocrizia. Le strâng bine pe toate și le fac loc lângă celelalte lucruri din valiză.

Ciudat... credeam că e încăpătoare, dar după ce am pus toate astea văd că mai am doar puțin loc.

Sunt sentimente pe care le ținem în inima noastră timp îndelungat, sentimente care ne fac mai mult rău decât bine și pe care le târâm după noi deși simțim cum greutatea lor ne doboară umerii. Ne ia ani buni să le acumulăm și încă atât să ne descotorosim de ele.
Ne spunem că e imperios necesar să facem curățenie în casă, în camera în care stăm sau în spațiul în care muncim, dar nu considerăm vital să ne curățim din când în când și sufletul de toată mizeria pe care o adunăm. Purtăm mereu haine curate, dar preferăm să umblăm cu sufletul pătat și murdar.

E timpul pentru curățenie generală în suflete. Zilele par mai lungi și timpul trece mai greu când ne lăsăm striviți de o greutate pe care nu o putem duce.
Hai să facem curățenie. Hai să adunăm tot ce ne întinează într-o valiză mare și să o ducem undeva departe și să uităm locul.

*Eu mi-am închis valiza. Mă simt mai ușoară.