Dor îmi e de zilele și serile de iarnă, cînd toți din mahala ne plimbam petimp de iarnă pe afară, ne adunam la săniuș și ne bucuram de valea mare pe care alunecau săniuțele noastre, care mai mari, care mai mici. Făceam cîteva ture bune, apoi mergeam pe la case să ne încălzim nițel, după care iarăși ieșeam la ulicioară cu tot cu săniuță și stăteam pînă seara tîrziu sau pînă ne înghețau mîinile și picioarele cu totul ))) Aș mai reveni cu drag în copilărie dacă ar fi posibil, aș mai face trenuțul înc-odată. 
:/ Asta era adevărata fericire pentru cei născuți în secolul trecut. Am știut să ne bucurăm de cele mai frumoase clipe, trăind în/cu realitatea de afară, nu cu cea virtuală, așa cum o fac acum copiii noii generații. Noi chiar eram fericiți!! Foarte fericiți!
:/ Asta era adevărata fericire pentru cei născuți în secolul trecut. Am știut să ne bucurăm de cele mai frumoase clipe, trăind în/cu realitatea de afară, nu cu cea virtuală, așa cum o fac acum copiii noii generații. Noi chiar eram fericiți!! Foarte fericiți!
