În titlu apare un simbol consacrat al forței și al
puterii, Leul, considerat regele animalelor. Raportînd titlul la
conținutul fabulei, se ajunge la concluzia că nu este vorba de o dreptate
corectă, logică, facută de cel mai puternic animal. Așadar, titlul este ironic și vizează
„dreptatea' celui puternic.
Fabula surprinde un aspect din cadrul societății, cum ar fi lupta pentru supremație, discordia dintre oameni sau chiar
popoare, cauzată de dorința de a domina anumite
pămînturi sau funcții.
Leul a pornit un razboi împotriva regelui Pardos, motivul fiind „Un
petec de
cîmpie/Și un colț de pădure, de tot nensemnator'. Lupta între cele două oști este cumplită, singurii care săvîrșesc
fapte eroice sunt elefantul,
bivolul și lupul, alte animale sunt victime ale măcelului:„un taur
pe jumătate mîncat', „un porc sălbatec fara două picioare',„vulpea se tăvălește, moare', iar ursul este „De două coarne groase inima
pătruns'.
Văzînd că lupta nu se sfîrșește, Leul apelează la sfatul maimuței,„vestita vrăjitoare', care crede că este nevoie de o jertfă, și aceasta
să fie „acel ce în oaste e
decît toți mai tare'.
Evident,
Leul se sustrage, nu se mai consideră cel mai puternic, pretextînd că suferă de o tuse. Tigrii și ursii
declarara si ei ca puterea lor „E indestul de proasta'. La adunarea lighioanelor se afla si un iepure care venise sa-si dea si el cu parerea. Toti au
ajuns la concluzia ca „El este cel mai tare'', drept urmare, cainii l-au prins si l-au sacrificat.
Morala fabulei
reiese mai
ales din dialogul personajelor, învățătura este evidențiată pe parcursul întregii
poezii din comportamentul și replicile personajelor. Morala
este exprimată în mod explicit, printr-o interogație retorică a poetului, care
sugerează că întotdeauna înving cei puternici, iar cei slabi sunt victimele
nedreptăților și abuzurilor celorlalți: "Se afla vreo țară, unde
1-așa-ntîmplare / Să se jertfească leul? Nici una, mi se pare. / Nu știu cum se
urmează, nu pricep cum se poate, / Dar văz că cei puternici oriunde au
dreptate". Fabula ”Dreptatea
leului” are în sinea sa o serie de
valori etice și estetice care ar putea fi preluate de copii.
Prin
prisma personajelor animalelor sunt reprezentați oameni ai societății, care
aspiră spre un ideal, spre o funcție înltă, spre a cuceri cît mai multe
teritorii, dar cu toate astea nu sunt dornici să se sacrifice cu propria lor
viață, ci mai degrabă așteaptă să le cadă ceva ca din pod sau prin intermediul
altora să ajungă acolo unde și-au dorit din totdeauna. Astel, prin narațiunea
expusă în fabulă, extragem aspectele negative ale unei societăți infecte,
oamenii cărora doresc să ajungă la înălțimi,manipulînd cu alții mai ”fricoși”
decît ei.
Raportînd
această situație la realitate, ne-am da ușor seama că totuși există unele
tangențe, mereu au existat înalți demnitari care au pus în funcții
persoane-marionete pe care liber le-ar putea manipula după bunul lor plac.
Această fabulă ne-ar învăța, nu doar pe noi, dar și pe oricine, chiar și pe
copii, să nu fie lacomi, fricoși și dacă au o dorință oarecare, să aspire
spre a o îndeplini, chiar dacă pentru
aceasta ar trebui să ofere tot ce are mai bun în sinea lor, doar așa va putea
cuceri noi orizonturi și doar așa, prin dăruire de sine, prin forețele proprii
ar putea ajunge acolo unde-și doresc.
La fel, această fabulă învață copiii că
dacă vor să devină cineva în această viață, atunci trebuie să uite de frică, de
impocrizie, de aroganță, ci să lupte sincer pentru a-și atinge scopurile
propuse, să nu se folosească de cineva mai slab, pe care-l poate conduce din
toate punctele de vedere doar pentru a fi ei în fruntea tuturor, acest fapt ar
demonstra că sunt de cea mai joasă speță și nedemn de încredere și de un
sprijin.
Deși această fabulă are atît un caracter
moralizator, cît și ironic, ea prezintă interes pentru oricine și are e
importanță deosebită pentru fiecare. Aceasta ajută să înțelegem multe lucruri,
ne ajută să învățăm din greșelile altora, ne învață să nu fim josnici,
prefăcuți, fățarnici, să nu ne folosim de bunătaatea și frica oamenilor doar
pentru a atinge apogeul, ne învață să fim noi înșine, să credem în noi și
înforețele noastre, căci doar așa vom învinge proprile noastre lacune.
Copiii învață din această fabulă să nu
greșească doar pentru că sunt mai slabi, să nu cadă pradă injustiției, să-și
înfrunte frica și să creadă doar în ei, nu și-n altcineva care doar înceacă
să-i manipuleze prin cuvinte frumoase; îi învață să fie corecți, sinceri și
dacă au unele defecte să știe cum să le ascundă, ca mai apoi să nu fie aceasta
cauza neplăcerilor lor; să învingă în viață fără a recurge la șirleticuri,
pentru că acest lucru nu va duce la nimic bun și frumos; această fabulă îi
învață în mod deosebit să deosebească fățărnicia și trădarea de bunătatea
oamenilor.
În general, întreaga fabulă vine cu multe învățături
pentru copii, doar că trebuie să știe cum să le găsească și important e să
raporteze toate acțiunile la viața de zi cu zi a oamenilor.
