Recent
am avut posibilitatea să-mi analizez propria mea ladă-comoară, în care ascund
cele mai mai iubite și îndrăgite persoane din viața mea. Testul de imaginație
”iubirea mea” după Feruccio, s-a adeverit a fi unul dintre cele mai adevărate,
întrucît rezultatul a fost unul fascinant și de-așteptat. Testul mi-a dovedit
pentru a nu știu a cîta oară, că cele mai iubite persoane din viața mea mă urmăresc
chiar și în gînd, suflet și nu mă vor părăsi niciodată, nici măcar după moarte.
După
ce am închis ochii, conform testului, am nimerit, se pare că, în rai, întrucît,
deodată mi-a apărut o lumină puternică și plină de căldură în fața mea. Această
lumină era în ușa principală a casei mele părîntești. În jurul casei era doar
lumină, frumuseți de flori, copaci verzi, plini de viață și splendoare.
Ulterior am simțit marea nevoie să trec peste acea lumină puternică și să calc
pragul casei. După pasul făcut, am nimerit într-un alt rai, acolo unde mama mereu
mă așteaptă cu brațele deschise. Privirea mea deodată s-a îndreptat spre
dulapul cu oglinda mare, lîngă care stătea mama. Era tînără și frumoasă precum
și acum este. Stătea lîngă oglindă și mă privea, parcă voia ca să alerg spre ea
ca să-i ofer una dintre cele mai sincere îmbrățișări. Așa am și făcut, pentru
că și eu îmi doream același lucru. Am mers tăcută spre ea, spre mama mea,și am
îmbrățișat-o sincer și călduros, iar în răspuns am primit doar vorbe dulci,
îmbrățișări sincere și multă dragoste. Am simțit iubire și gingășie din partea
mamei, sufletul parcă mi s-a înmuiat și înfrumuțesat datorită prezenței mamei
în fața ochilor mei. Am strîns-o puternic de mână și mi-am urmat pasul…și
inima. La mama am mai revenit. De fapt, mereu revin. Ea mereu este în sufletul
și inima mea.
Pe
canapea, dintr-o altă cameră, mă privea cu multă dragoste și prietenie iubitul
meu. Era la fel cum l-am văzut pentru prima dată, în aceleași haine, în același
stil al său, cu aceiași ochi blînzi și cu același suflet darnic și iubitor.
Avea o floare în mînă, mai exact era o crizantemă albă, stătea și mă aștepta să
mă îndrept spre el. Am ajuns lîngă el, l-am îmbrățișat sincer și l-am sărutat
cald pe obraz, în schimb primind același lucru frumos, după care mi-a întins
floarea și mi-a zis s-o păstrez chiar și după ce se va ofili. Pe semne că avea
în vedere că dragostea, prietenia și respectul
lui sunt veșnice, la fel cum va fi și floarea - veșnică.
În
aceeași cameră cu prietenul meu, pe o altă canapea, stătea tatăl meu, doar că
era cu spatele la noi. Se întorcea de
vreo cîteva ori, mă privea, apoi iarăși se întorcea cu spatele. Apoi peste un
timp s-a întors la mine cu fața, m-a privit lung și a venit spre mine,
cerîndu-și scuze pentru tot. Ideea e că e chiar dacă țineam puțină supărare pe
el, îmi trecea apoi, așa că nu era nevoie de scuze.
După care l-am
îmbrățișat pe tata, am plecat spre o altă cămară, una mult mai luminoasă și
plină de momente ale copilăriei mele fericite, pe care le-am trăit alături de
cele mai frumoase și sincere persoane – în cămară era unchiul, fratele mamei și
bunica mea, mama mamei mele, cei care deja de mult timp nu mai sunt printre
noi, care acum sunt în rai. Ambii stăteau în picioare și mă așteptau cu brațele
deschise, ca deobicei, iar eu fără să mă gîndesc mult timp, am mers cu pași
repezi spre ei, după care am simțit dragoste și protecție enormă datorită
îmbrățișărilor și sărutărilor lor. Am început a plînge și nu voiam niciodată să
plec de acolo și nici ei să nu mă lase, ci să-mi fie mereu aproape și să-mi
ofere căldură și iubire, la fel cum o făceau pe cînd eram doar un copil. Nu
încetam să-i privesc într-una ochii blajini, senini ca cerul de primăvară. În
schimb, ai mei ochi, licăreau ca stelele din Calea Lactee. Dar nu am vărsăt
nicio lacrimă, ba din contra, am reușit să mă bucur de prezența lor, iar
sufletul îmi sălta vesel. În jurul lor era întreaga mea copilărie, toate
momentele frumoase petrecute alături de ei.
În camera aceasta a intrat și mama mai
tîrziu, doar că ei îi plîngea sufletul, știu, asta am simțit, asta am văzut.
I-a căzut o lacrimă curată pe obrazul cald, aceasta fiind ștearsă de mîinile
gingașe ale bunicăi. A luat ea lacrima mamei și, în schimb, i-a tipărit în loc,
un zîmbet ca acele de pe vremuri, plin de speranță și dragoste. Apoi a mai
urmat cîteva îmbrățișări. Cît le-am aștepatat și cît mi-am dorit acest lucru să
mi se întîmple și iată că a venit momentul mult așteptat și mă bucur că le-am
șimțit aproape pe cele mai iubite persoane din viața mea, de la care gîndul meu
niciodată nu va pleca și pe care le voi iubi necondiționat.
