Momente din viață

Mama și tata știu să-mi încerce nervii. 
Cînd aveam eu vreo 10-12 ani, priveam cu toții un film și la un moment dat, tata ceva n-o înțeles din film ( cum, de fapt, cam mereu așa se-ntîmplă, trebuie să-i fie cineva alături ca să-i reproducă filmul grin emoticon ) și o întreabă pe mama ceva de genu ”da aceștia cine-s?” și țin minte că mama a răspuns: ”ăștia-s bandiți”, la care eu revoltată strig în gura mare ”nuuuu, aiștea nu-s bandiți, ei îs NUMAI OLEACĂ bandiți”. Atunci ei au început a rîde de ce am zis eu și iată că de fiecare dată, cînd la fel suntem în contigent familal și cade că la fel privim un film și se nimerește pe acolo un personaj negativ, tata exclamă cu voce tare ”da aista-i bandit?” sau ”da aista mătincă e bandit”, la care mama, parcă obligată ”nu, el numai oleacă-i bandit” (cu accentul pe numai oleacă)....și asta special ca să mă ia peste picior, să mă enerveze, dar totodată și să-mi aducă aminte de momentele minunate ale copilăriei și nu în ultimul rînd, de momentele frumoase petrecute în sînul familiei. Cred și sper că și peste 10, 20, 30, ... ani mă ”vor enerva” la fel cum o făceau și cu 10 ani în urmă și cum o fac și pînă în acest moment. La prima vedere pare o situație tipică, fără sens, dar care pentru mine înseamnă foarte mult