Încep a urî cifrele 2 și 1 (21)

Da. Cred că încep a urî data de 5 noiembrie.
Dacă pînă anul trecut ziua mea de naștere era sărbătoarea mea preferată, acum o o urăsc așa cum urăsc și lumea asta plină de Simulium columbaczensis. 
Pînă a împlini 20 de ani, data de 5 noiembrie a fost întotdeauna una din zilele cele mai frumoase și cele mai fericite din viața mea. Nu a fost un an în care să mă simt ”a nimănui”, mereu s-au găsit persoane care să-mi aducă zîmbetul pe față în această zi minunată; am prieteni, familie, care niciodată nu uitau( nu uită) că aceasta e una din zile în care pot să-mi spună cele mai dulci cuvinte. Deși știu, de obicei, procentajul fățărnicei crește brusc în această zi, știu că mulți spun cele mai plăcute cuvine, însă nu din suflet, ci din obligație cel mai probabil (eii, dă mă rog, ea m-a felicitat de ziua mea, deci tre s-o felicit și eu)....da, asta eu numesc ”fățărnicie”. Totuși, mereu am fost încîntată să primesc felicitări din partea celor dragi sufletului, însă și mai plăcut a fost să primesc cuvinte de dulce din partea celor care niciodată poate nu m-aș fi așteptat să primesc vreo felicitare.
Dar să revin....din maaaare nefericire, mai sunt doar 5 zile pînă la ziua cea mai oribilă- my birthday- ahaa, pe dracu  De 2 luni mă gîndesc la ziua asta, uneori încep a plînge când mă gîndesc că ajung la 21 de ani, dar încă n-am reușit să fac atîîîîtea lucruri care ar fi fost de dorit să le fac pînă acum. Regret că mi-am pierdut timpul pe lucruri mărunte,că nu am oferit mare importanță lucrurilor cu adevărat utile din viața mea.
Nu știu care virstă e cu adevărat frumoasă, însă sunt sigură că 21 de ani e vîrsta tuturor neplăcerilor.Așa și 22..23...24...25..ș.a.m.d.
(Probabil) viața e frumoasă doar pînă la 20 de ani. La 21, însă, începe viața de-a sfecla. Problemele și nervii ocupă locul de frunte în această perioadă...I-aș băga o furculiță-n ochi celui care a zis că tot binele abia începe.... (daa,nu zic, a început, doar că nu din latura care aș mai fi vrut eu).
Niciodată nu am crezut că voi ajunge în momentul cînd voi spune ”nu, nu aștept această ”mare” zi..vreau să mă culc marți (4 noiembrie) și să mă trezesc joi (6 noiembrie)”.
Încă nu realizez că ia sfîrșit o etapă a vieții, începînd una nouă, cea a marilor disperări și probleme, o etapă în care am de mă gîndit mult mai serios și profund la viitor.