Plimbare in ultima noapte de vara.

Ora 1. Sunt acasă. Aşa după cum am promis, venit-am eu pe jos din centru pînă acasă. Singură, cu căştile-n urechi, calmă, cu sute/mii de "taracani" de toate culorile în mintea mea, am mers pînă pe la Circ.Aici mă întîlnesc cu o doamnă în vîrstă, văd că ceva vrea să-mi spună, deci pun pauză la paşi, dar si la muzică..mă întreabă ea "eu merg cu Iisus şi mă duc la el acum, dar tu cu cine mergi?". Mă uit prin părţi, nu e nimeni. Ea din nou: "Nu privi în jur, tu tot cu Iisus mergi". Las'că-s nebună eu, dar chiar nu vedeam nici-un Iisus in preajmă. Eu mergeam în drumul mea, iar ea, Eudochia, aşa a spus că se numeşte, mergea în rînd cu mine. Da, ea tot spre Poşta Veche mergea. Eu mai mult tăceam, iar ea timp de vreo 30 minute mi-a povestit aproape toată viaţa ei. Cică cândva a fost actriţă de cinema, am crezut-o din simplu motiv că mi-a povestit întreg romanul "Ion" şi "Chiriţa in provincie", plus la toate se vedea că e o doamnă "cu carte". Se plîngea ea că aproape nimeni n-a fost la filmul unui regizor român de azi, de la Odeon, pe când pe vremea ei, sala era plină. Imi mai spunea ea că într-o seară s-a întîlnit cu un tînăr, iar acela i-a propus să o conducă pîn' acasă, ea acceptase. Cică lui îi era "scuch'no". Povestea ea aşa mîndră despre dînsu. Ajunşi la scară tînărul i-a spus că vrea să bea, ea refuzînd să-i dea de băut. După asta, se gîndea ea că poate totuşi acum ar fi avut iubit, pentru că toate prietenele ei au iubiţi  wtf? la 70 de ani iubit?! tînăr?!  offf, am rabdat-o pînă acasă, dar numai cîte nu mi-a spus ea..şi despre flori, motani, greieri,şi despre fşior'so, nepoată şi despre toţi cei 3 bărbaţi din viaţa ei. Ooofff, eu tăceam. Într-un final, am ajuns acasă. Am reuşit totul după plan, ba chiar şi la show-ul cela cu focuri am asistat, deşi nu era inclus in lista de planuri.  Unica ce pot spune..oraşul e foarte frumos noaptea fără de oameni (erau,dar puţini). Minunat e să te plimbi singură noaptea. Timp în care te gîndeşti la "de ce oare atunci când zâmbesc unui necunoscut, el se uită straniu la mine, considerîndu-mă o nebună?!". Mergînd mai mult pe jos, afli în ce ţară de cct trăieşti.Timp de cîteva ore, cît a durat mica mea excursie, am dat de oameni care şi mai de care. Astfel am ajuns la o concluzie: Nobody cares about you! Punct. Sunt acasă. Continui să respir aerul ultimei nopţi ale acestei veri.