Deja venetici

Eu te-am iubit sincer și fără de păcate,
Iubirea mai continuie să existe poate.
De n-ai fi fost atunci prea insistent și încăpățînat,
Aș a doua zi, cred, că te-aș fi iertat.

Acum am fi fost doi, amîndoi -
Ne-am fi plimbat, așa cum obișnuiam, prin vînt și ploi,
Acum știm ambii doar ce e frigul,
De parcă ar fi iarnă ani de-a rândul.

Acea dragoste m-a durut,
M-ai rănit, deși ziceai că n-ai vrut.
Durerea sufletească nu se mai tratează
Însă, eu mai continui să rămîn trează.

Acum fiecare-și are viața sa,
Dar-n suflet mai predomină neliniștea
Și tristețea de cîndva
Își păstrează loc și ea undeva.

Să te uit e tot ce-aș vrea,
Să nu știu nici măcar de umbra ta;
Vreau și tu să uiți de mine
Să nu exist nici măcar în ale tale vise senine.