De la o vreme încoace, tot mai mulți comit greșeli care mai de care; unele mai grave, altele mai puțin grave; unele greșeli țin de faptul că scriem din grabă, altele pur și simplu pentru că s-a format un anumit reflex în a scrie anumite cuvinte greșit. Una din acestea este scrierea greșită a cuvintelor: vreo/ vreun, în loc de acestea, scriind adesea (fie conștient, fie inconștient):
În limba română cratima leagă cuvinte care au sens de sine stătător. Așadar, ca să scrii vre-o/vre-un, ar trebui ca vre- să aibă, în română, sens de sine stătător, sau să vină de la ceva ce are sens de sine stătător, însă vre- nu vine de la nimic şi nu înseamnă nimic.
Sunt variante de texte de pînă la anii ’50-’60, în care vreo/ vreun se scria cu cratimă, însă nu trebuie de uitat că de-a lungul timpului, normele gramaticale se mai schimbă, deci acum vreo, vreun niciodată nu se va scrie cu cratimă (conform Micului dicționar ortografic din 1954).
Vreun/ vreo
- adjectiv nehotărât – cu sens de un/o oarecare, careva.
- pronume nehotărât – în forma vreunul, vreuna cu sensul de cineva, oarecine, oarecare.
- cu valoare adverbială – cu sens de circa, aproximativ, aproape, cam.
Exemplu: Am ieșit în stradă și am observat vreo cinci oameni triști.
Varianta corectă: vreo întîmplare, vreo pagină, vreun bărbat, vreun citat etc.
Varianta incorectă: vre-un doctor, vre-o amintire, vre-o zece, vre-un cuvânt etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu