Testul ”Iubirea mea”, după Ferruccio

Recent am avut posibilitatea să-mi analizez propria mea ladă-comoară, în care ascund cele mai mai iubite și îndrăgite persoane din viața mea. Testul de imaginație ”iubirea mea” după Feruccio, s-a adeverit a fi unul dintre cele mai adevărate, întrucît rezultatul a fost unul fascinant și de-așteptat. Testul mi-a dovedit pentru a nu știu a cîta oară, că cele mai iubite persoane din viața mea mă urmăresc chiar și în gînd, suflet și nu mă vor părăsi niciodată, nici măcar după moarte.

După ce am închis ochii, conform testului, am nimerit, se pare că, în rai, întrucît, deodată mi-a apărut o lumină puternică și plină de căldură în fața mea. Această lumină era în ușa principală a casei mele părîntești. În jurul casei era doar lumină, frumuseți de flori, copaci verzi, plini de viață și splendoare. Ulterior am simțit marea nevoie să trec peste acea lumină puternică și să calc pragul casei. După pasul făcut, am nimerit într-un alt rai, acolo unde mama mereu mă așteaptă cu brațele deschise. Privirea mea deodată s-a îndreptat spre dulapul cu oglinda mare, lîngă care stătea mama. Era tînără și frumoasă precum și acum este. Stătea lîngă oglindă și mă privea, parcă voia ca să alerg spre ea ca să-i ofer una dintre cele mai sincere îmbrățișări. Așa am și făcut, pentru că și eu îmi doream același lucru. Am mers tăcută spre ea, spre mama mea,și am îmbrățișat-o sincer și călduros, iar în răspuns am primit doar vorbe dulci, îmbrățișări sincere și multă dragoste. Am simțit iubire și gingășie din partea mamei, sufletul parcă mi s-a înmuiat și înfrumuțesat datorită prezenței mamei în fața ochilor mei. Am strîns-o puternic de mână și mi-am urmat pasul…și inima. La mama am mai revenit. De fapt, mereu revin. Ea mereu este în sufletul și inima mea.

Pe canapea, dintr-o altă cameră, mă privea cu multă dragoste și prietenie iubitul meu. Era la fel cum l-am văzut pentru prima dată, în aceleași haine, în același stil al său, cu aceiași ochi blînzi și cu același suflet darnic și iubitor. Avea o floare în mînă, mai exact era o crizantemă albă, stătea și mă aștepta să mă îndrept spre el. Am ajuns lîngă el, l-am îmbrățișat sincer și l-am sărutat cald pe obraz, în schimb primind același lucru frumos, după care mi-a întins floarea și mi-a zis s-o păstrez chiar și după ce se va ofili. Pe semne că avea în vedere că dragostea, prietenia și respectul  lui sunt veșnice, la fel cum va fi și floarea - veșnică.

În aceeași cameră cu prietenul meu, pe o altă canapea, stătea tatăl meu, doar că era cu spatele la noi.  Se întorcea de vreo cîteva ori, mă privea, apoi iarăși se întorcea cu spatele. Apoi peste un timp s-a întors la mine cu fața, m-a privit lung și a venit spre mine, cerîndu-și scuze pentru tot. Ideea e că e chiar dacă țineam puțină supărare pe el, îmi trecea apoi, așa că nu era nevoie de scuze.

După care l-am îmbrățișat pe tata, am plecat spre o altă cămară, una mult mai luminoasă și plină de momente ale copilăriei mele fericite, pe care le-am trăit alături de cele mai frumoase și sincere persoane – în cămară era unchiul, fratele mamei și bunica mea, mama mamei mele, cei care deja de mult timp nu mai sunt printre noi, care acum sunt în rai. Ambii stăteau în picioare și mă așteptau cu brațele deschise, ca deobicei, iar eu fără să mă gîndesc mult timp, am mers cu pași repezi spre ei, după care am simțit dragoste și protecție enormă datorită îmbrățișărilor și sărutărilor lor. Am început a plînge și nu voiam niciodată să plec de acolo și nici ei să nu mă lase, ci să-mi fie mereu aproape și să-mi ofere căldură și iubire, la fel cum o făceau pe cînd eram doar un copil. Nu încetam să-i privesc într-una ochii blajini, senini ca cerul de primăvară. În schimb, ai mei ochi, licăreau ca stelele din Calea Lactee. Dar nu am vărsăt nicio lacrimă, ba din contra, am reușit să mă bucur de prezența lor, iar sufletul îmi sălta vesel. În jurul lor era întreaga mea copilărie, toate momentele frumoase petrecute alături de ei.            

   În camera aceasta a intrat și mama mai tîrziu, doar că ei îi plîngea sufletul, știu, asta am simțit, asta am văzut. I-a căzut o lacrimă curată pe obrazul cald, aceasta fiind ștearsă de mîinile gingașe ale bunicăi. A luat ea lacrima mamei și, în schimb, i-a tipărit în loc, un zîmbet ca acele de pe vremuri, plin de speranță și dragoste. Apoi a mai urmat cîteva îmbrățișări. Cît le-am aștepatat și cît mi-am dorit acest lucru să mi se întîmple și iată că a venit momentul mult așteptat și mă bucur că le-am șimțit aproape pe cele mai iubite persoane din viața mea, de la care gîndul meu niciodată nu va pleca și pe care le voi iubi necondiționat.