Un întuneric, o nictophilie

Într-un sfîrșit de august tenebros
nimic nu mai contează
decît 
să rămîn trează
să-admir
a întunericului feerie
să adun 
toate gîndurile mele
să-mi calculez bine 
jocul
și să rămîn
cum am mai fost
o ingrată 
și miasmatică
nictofilie

Îmi caut oglinda

În continuă disperare

caut oglinda

să-mi privesc sufletul gol ,

dar plin

plin de iluzii, 

iluzii în van.

Dacă ieri am putut atinge lacuna sufletului,

or azi-s întru totu neputiincioasă.
Acum

nu-mi rămîne decît să respir...

măcar,

întrucît mîine e o nouă zi

la fel ca azi

și mai violetă ca ieri

Sufletul meu rămînînd
aidoma universului fără de oameni.

Liniște

Linişte.

Mă chemă marea..

Fug spre tarîmul necunoscut

Luna-n cale-am întîlnit-o

Dar s-o văd nu am vrut

Căci am supărat-o

La a ei chemare-n mare...

Linişte.

Mă cheamă marea...

,